Pamantul, vechi de milioane de ani, sau un pamant cu o vechime de doar cateva mii de anii?
E jenant sa vezi ca multi crestini chiar incearca sa “impace” Biblia si ceea ce afirma ea cu ceea ce spun oamenii de stiinta evolutionisti. “Da, Dumnezeu a creat lumea, dar a facut-o pe parcursul a milioane de ani”. In felul aceasta isi satisfac si ignoranta “stiintifica” si “credinta” (sau ce a mai ramas din ea).
Cand se pune problema varstei pamantului, studiul geologiei ocupa un loc important in datare.
Geologia (studiul rocilor si al fosilelor) ca o entitate de sine statatoare in domeniul stiintei are o vechime doar de 200 de ani. Desigur insa, inca din timpul civilizatilor vechi au existat consemnari vizavi de straturile de roci, si fosile. Se credea ca fosilele sunt reminiscente ale unor organisme vii transformate in piatra. Multi scriitori crestini precum Tertulian, Chrysostom, sau Augustin le-au atribuit potopului lui Noe.
Inainte de 1750 unul dintre cei mai important oameni de stiinta preocupati de studierea geologica a fost Nicolaus Steno (1638-1686), un anatomist si geologist olandez. El este primul ce a enuntat principiul “pozitiei superioare” conform caruia rocile sedimentare sunt depozitate succesiv si orizontal (straturile de mai jos fiind depozitate anterior celor superioare).
In cartea sa Forerunner (1669), Steno si-a exprimat opinia afirmand ca pamantul ar fi vechi doar de aproximativ 6000 de ani, iar fosilele ar fi fost depozitate de potopul lui Noe. In secolul urmator mai multi autori au scris alte carti in care au reiterat si intarit aceasta opinie.
In ultimele decade ale secolului al XVIII-lea mai multi francezi au venit cu ideea pamanului vechi de milioane de ani. Unul dintre acestia a fost Comte de Buffon. In cartea sa Epochs of Nature, aparuta in 1779, Buffon si-a imaginat pamantul initial ca o minge fierbinte si lichida ce s-a racit pana la starea actuala acum 75.000 de ani in urma (in unele manuscrise nepublicate scria de 3.000.000 de ani). Citeste mai departe… »
