TorentCrestin – Blog "oficial"

Vorbește Biblia despre dinozauri?

O aura de mister si tabuu inconjoara acest subiect. Cu predilectie in lumea evanghelica a vorbi despre dinozauri, e ca si cum ai intra intr-o biserica protestanta si ai striga “Evolutie!”.
Dar majoritatea dintre noi suntem fascinati de dinozauri. Au trait ei cu adevarat?
Well, dovezile fosilelor descoperite ne indreptatesc sa credem ca a fost o vreme cand dinozarii au trait pe pamant. Istoria descoperirii lor a inceput in anii 1820 cand Gideo Mantell, un doctor englez, a descoperit niste dinti si oase neobisnuite intr-o cariera. El si-a dat seama ca este ceva foarte neobisnuit cu aceste ramasite ciudate, si a crezut ca a descoperit un grup cu totul nou de reptile.
Prin 1841 aproximativ 9 tipuri diferite de astfel de reptile au fost descoperite. Acesta este momentul cand un cunoscut om de stiinta britanic (care era si creationist), dr. Richard Owen, a inventat termenul “Dinosauria”, insemnand “reptila teribila”, pentru a defini senzatia ce il incerca cand vedea acele oase. De ce nu apare numele Dinozaur in Biblie? Poate pentru ca a fost inventat in 1841?!
Ce face dinozaurii asa de diferiti este dimensiunea lor uriasa (dincolo de caracteristica lor importanta, care ii distinge de alte reptile – cum ar fi crocodilul - si care este pozitia membrelor lor). Totusi marimea lor, ca specie, varia de la dimensiunile unui pui de gaina, la gigantic de 12-13 metri. Marimea medie a dinozaurilor era insa comparabila cu cea a unui cal de mici dimensiuni.
Cand au aparut dinozaurii? Daca ar fi sa dam credit povestilor evolutioniste, multe milioane de ani in urma, “stapandind” pamantul pentru mai mult de 140 de milioane de ani, si disparand cu 65 de milioane de ani in urma. Datarea nu este sustinuta stiintific; se incadreaza in “crezul” evolutionismului.
Oamenii de stiinta care adera creationismului, propun o alta teorie si datare, care coincide cu relatarea Bibliei privind crearea tututor animalelor, cu cateva mii de ani in urma, de catre Dumnezeu (probabil 6000 de ani) inclusive a dinozaurilor.

Dovezi ale unor forme de tranzitie nu exista ca sa sustina evolutia unor reptile la dinozauri. De fapt nu exista nici macar o singura fosila dovedind tranzitia de la un grup de creaturi la altul. Fosilele ce s-au gasit sunt nu 25%, 50% sau 75% dinozauri, ci 100%! Citeşte restul acesti postări »

Filme romantice – da sau nu?

Ma tot gandesc de ceva vreme ce efect au filmele asupra noastra. Initial mi-am zis ca e ok sa te uiti la filme inofensive (ex. filme romantice) dar ca este vital sa le eviti pe celelalte. Si pentru ca tot aduc in discutie filmele, trebuie sa fac cateva precizari. Nu vorbesc de filmele crestine, ci de celelalte. Si de acolo, vreau sa aduc in discutie doar filmele romantice.
Vreau eu sa dezbatem este daca e bine sa le vizionam sau nu.
Persoanal, am ajuns la concluzia ca filmele romantice, desi par inofensive sunt destul de periculoase, pentru ca cei ce le vizioneaza dobandesc niste conceptii gresite cu privire la dragoste si ce inseamna ea.
In viata reala, povestea sta cu totul altfel decat in filme. Si aici va vorbesc din experienta, pentru ca am vizionat suficient de multe filme romantice. In filme, totul se termina intotdeauna cu bine, in filme nu prea se pune accent pe sacrificiu si decizia zilnica de a actiona in binele persoanei iubite (chiar daca descoperi ca are si defecte sau te raneste profund), ba mai mult se pune un mare accent pe emotii, pe fluturasii din stomac, pe asa zisa dragoste la prima vedere care, in realitate, este atractie fizica la prima vedere, etc.

Un alt aspect dureros al filmelor romantice este ca se bazeaza pe ,,totul e permis in dragoste si in razboi”. Si o alta chestie suparatoare este finalul: ,, au trait fericiti pana la adanci batraneti .. asa fara efort, fara dedicare, pur si simplu bazandu-se pe sentimente. ” Mi-a placut in mod deosebit ce a zis o prietena: ,, Nu poti cladi ceva de durata pe ceva ce a durat cateva clipe .. ”
Putem trai fericiti pana la adanci batraneti, insa dragostea presupune dedicare, clipa de clipa si presupune vointa de a lua decizii pentru binele celuilalt. Dragostea trebuie intretinuta ca sa poata creste, ea nu creste singura. Sentimentele sunt o parte a dragostei, insa esenta ei implica decizii, mai ales deciziile luate cand iti este cel mai dificil sa le iei.
As putea sa scriu mult despre asta, insa cred ca ati prins ideea!

Eu cred ca cei care se hranesc prea mult cu romantismul din filme, vor uita cum e sa iubesti cu adevarat, pentru ca sunt intoxicati cu minciuni.
Voi ce parere aveti de acest gen de filme – periculos sau nu?

Hollywood, nu Holywood

Imoralitatea pe care Hollywood o promovează este bine cunoscută lumii întregi. Filmele sunt produse într-un circuit continuu, în concoordanţă cu statistica preferinţelor celor ce le vizionează. Nu sunt produse din dragoste pentru artă, ci sunt gândite şi regizate aşa încât să se vandă – cel puţin aceasta este intenţia.

Desigur, noi, creştinii, nu vom fi niciodată de acord cu violenţa, imoralitatea, promiscuitatea promovate pe micile/marile ecrane. Însă mai mult sau mai puţin s-ar putea să fim printre aceia care încurajează/promovează producerea unor astfel de filme.

Cum? Ţinând seama de faptul ca filmele sunt produse ca să se vândă, e vital pentru cei de la Hollywood să producă în acord cu cerinţele “pieţei”. De câte ori vizonezi în cinema un film conţinând nuditate, violenţă, etc, biletul tău e practic un vot în favoarea acelui gen de filme. Producătorii vor ţine seama de ce s-a vândut.

Dincolo de acest aspect, putem oare trece cu vederea profanarea, imoralitatea, violenţa, să ne aşezăm mai comod în scaun şi să spunem: “a fost un film bun?”

Intrări mai vechi