August 1st, 2010 by Ben Brown

Pamantul, vechi de milioane de ani, sau un pamant cu o vechime de doar cateva mii de anii?

E jenant sa vezi ca multi crestini chiar incearca sa “impace” Biblia si ceea ce afirma ea cu ceea ce spun oamenii de stiinta evolutionisti. “Da, Dumnezeu a creat lumea, dar a facut-o pe parcursul a milioane de ani”.  In felul aceasta isi satisfac si ignoranta “stiintifica” si “credinta” (sau ce a mai ramas din ea).

Cand se pune problema varstei pamantului, studiul geologiei ocupa un loc important in datare.

Geologia  (studiul rocilor si al fosilelor) ca o entitate de sine statatoare in domeniul stiintei are o vechime doar de 200 de ani. Desigur insa, inca din timpul civilizatilor vechi  au existat consemnari vizavi de straturile de roci, si fosile. Se credea ca fosilele sunt reminiscente ale unor organisme vii transformate in piatra. Multi scriitori crestini precum Tertulian, Chrysostom, sau Augustin le-au atribuit potopului lui Noe.

Inainte de 1750 unul dintre cei mai important oameni de stiinta preocupati de studierea geologica a fost Nicolaus Steno (1638-1686), un anatomist si geologist olandez. El este primul ce a enuntat principiul “pozitiei superioare” conform caruia rocile  sedimentare sunt depozitate succesiv si orizontal (straturile de mai jos fiind depozitate anterior celor superioare).

In cartea sa Forerunner (1669), Steno si-a exprimat opinia afirmand ca pamantul ar fi vechi doar de aproximativ 6000 de ani, iar fosilele ar fi fost depozitate de potopul lui Noe. In secolul urmator mai multi autori au scris alte carti in care au reiterat si intarit aceasta opinie.

In ultimele decade ale secolului al XVIII-lea mai multi francezi au venit cu ideea pamanului vechi de milioane de ani.  Unul dintre acestia a fost Comte de Buffon.  In cartea sa Epochs of Nature, aparuta in 1779, Buffon si-a imaginat pamantul initial ca o minge fierbinte si lichida ce s-a racit pana la starea actuala acum 75.000 de ani in urma (in unele manuscrise nepublicate scria de 3.000.000 de ani). Citeste mai departe… »

July 29th, 2010 by Ben Brown

Paramont pretinde ca vanzarile Star Trek au depasit 4 miliarde de dolari. Genul Sci-Fi este asa de popular incat exista chiar si muzee dedicate.

Dar este acest gen potrivit pentru crestini?

Cei mai multi dintre scriitorii acestui  gen au avut o atitudine cel putin reticenta fara de valorile crestine.  H.G Wells (unul dintre parintii sci-fiction-ului) le-a contestat si s-a opus moralitatii crestine. Gene Roddenberry, creatorul seriei Star Trek fost un membru recunoscut si premiat al Asociatiei Umaniste Americane. Arthur C. Clarke a dispretuit religia numind-o  “boala” intr-un interviu publicat pe Wired.co. In acelasi interviu el a descris tema anti-Dumnezeu a cartii sale populare 3001: the final Odyssey, in care religia a devenit un “tabuu, un produs al ignorantei initiale a omului”.

Lista ar putea continua si nu este incurajatoare.

Pe de alta parte, insa, scriitori ca C.S. Lewis au onorat pe Dumnezeu si au prezentat valorile biblice in lucrarile lor sci-fi. Un exemplu cunoscut in acest sens este trilogia spatiala a lui Lewis: Out of the Silent Planet, Perelandra si The Hideous Strength.

Cand nu apelam la sursa adevarului, care este cuvantul lui Dumnezeu, suntem deschisi povestilor narate de minti profane. Media moderna este un magnet pentru mintile noastre.  Ea incearca sa satisfaca o nevoie legitima adanca a omului dupa aventura, o sete de “vise”, o sete care este insa de o natura mult prea profunda ca sa fie satisfacuta de om.

Tinand cont de aceasta nevoie lasata de Dumnezeu in noi, crestinii pot se bucure de acest gen, daca fac o selectie clara a ceea ce citesc si privesc.  Trebuie sa intelegem ca autorii sunt profund influentati de perspectiva lor asupra lumii, de raportarea lor la Dumnezeu. Unii creatori ai genului sci-fi promoveaza intentionat atitudini imorale. De multe ori atacul lor la adresa lui Dumnezeu este premeditat.

March 13th, 2010 by Ben Brown

Un studiu comandat de catre Uniunea Europeana a dovedit, in sfarsit, ceea ce multi au  intuit de mult: utilizatorii internetului nu vor sa plateasca pentru continut. Punct. Si nimic nu o sa schimbe aceasta stare de fapt.

Raporturile scot in evidentiaza comportamentul consumatorului (de muzica,   etc) independent de tehnologia p2p (peer-to-peer).

De fapt multi afirma ca nu ar plati pentru continutul online chiar daca toate optiunile gratuite ar fi anulate.

…the low percentage of individuals that consider the possible lack of freely available online content as a reason for paying, calls into question the argument put forward by representatives of the content industry that European consumers will in the long term suffer from a lack of commercial availability of high quality content if the current model of audiovisual content distribution, based on illegal copying, is not curved.”